Arborele de ceai (melaleuca alternifolia)

Descriere: Arborele de ceai, care face parte din familia Myrtaceae, se înrudeşte cu eucaliptul, fiind originar din nordul New South Wales, Australia. S-a ales cu acest nume ciudat când exploratorul britanic James Cook a debarcat în Golful Botany (1770) şi a observat că localnicii beau ceai preparat din frunzele acestui arbore. Şi-a câştigat un renume mondial începand cu anul 1980, însa australienii i-au apreciat calităţile binefăcătoare de secole.
Ingrediente bioactive: Uleiul de arbore de ceai pur conţine 48 de componente distincte cunoscute, doua fiind critice – terpinene-4-ol şi cineole. Terpinene-4-ol se crede că este responsabil pentru proprietăţile curative ale uleiului, în timp ce cineole dă proprietăţile antiseptice. Un ulei de calitate trebuie sa conţină toate cele 48 de componente nemodificate; terpinene-4-ol trebuie să fie nutritiv într-o proporţie mai mică de 30% în întreaga soluţie, iar conţinutul de cineole nu trebuie să depăşească 15%.

Acţiune: Uleiul arborelui de ceai este recunoscut datorită proprietaţii de a accelera vindecarea şi pentru proprietatea de uşor analgezic, astfel reducând inflamarea şi intensitatea durerii. Din acest motiv uleiul se găseşte adesea în unguentele pentru arsuri şi în loţiunile pentru arsurile solare. Cercetările, de asemenea au arătat că uleiul distruge germenii ce cauzează acneea, negii, furunculii şi inhibă infecţiile asociate arsurilor de gradul I si II, împiedicând formarea de cicatrici.

Arborele de cafea (coffea arabica)

Descriere: Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiacee (genus coffea); în general, acesta nu creşte decât în regiunile tropicale şi subtropicale, cu ploi abundente, zona principală de cultură fiind situată între 22-24° latitudine nordică şi sudică (de o parte şi de alta a ecuatorului).

Acest arbust creşte la altitudini care se situează între 200 si 1200 m. Arborele de cafea se cultiva totuşi şi în zonele mai înalte (2000 m), cafeaua recoltată aici fiind denumita "High Grown" (cafea de altitudine), a cărei calitate este foarte bună, cu aromă puternică şi extrem de apreciată de cultivatori.

Ingrediente bioactive: Bacele conţin de regulă două seminţe (boabe de cafea). Concentraţia în cofeină este de 0,8 - 1,4%.

Acţiune: Este cunoscut de asemenea efectul tonic al cofeinei, unul din mecanismele posibile de acţiune fiind de creştere a eliberării de aminoacizi excitanţi - glutamic, aspartic – recunoscuţi ca fiind foarte buni neurotransmiţători de tip stimulator.

Angelica chinezească (angelica sinensis)

Descriere: Angelica Sinensis (Chinezii o numesc Bai Ciji, englezii - Tang Kuei), este plantă perenă, din familia Apiaceae, care creşte pe panta masivului muntos al Chinei. Planta are proprietăţi curative exclusive şi este recunoscută ca "ginsengul femeilor". Este utilizata în China de mii de ani în calitate de remediu tonifiant.
Ingrediente bioactive: Atât rizomul cât şi rădăcinile au un gust amar-aromat şi conţin până la 1% uleiuri eterice, până la 6% răşină, acizi organici, substanţe amare şi taninuri, flavonozide, ceară, pectină, caroten. Fructul conţine până la 20% acizi graşi, tulpina şi frunzele - până la 28% aminoacizi, 6% - acizi graşi, 24% - fibre, 2,6%, calciu 1% fosfor, acid ascorbic (vitamina C). Planta este bogată în flavonozide care stimulează circulaţia, ca şi în vitamina B 12, care este rară în regnul vegetal. Compoziţia de bază a uleiului eteric - feladendren. Mai conţine cumarine şi acizi vegetali.

Acţiune: Antiinflamatoare, antireumatică, produce efect de înviorare, ridicând tensiunea scăzută, reglând centrul vasomotor în afecţiuni ale organelor vitale. Are acţiune antiseptică, previne dezvoltarea anemiei, acţiune antispastică, proprietăţi carminative.

Ananas (ananas comosus)

Descriere: Ananas comosus este denumirea în latină a deja cunoscutului fruct ananas. Ananasul este o plantă perenă, care face parte din familia Bromeliaceae şi este originar din Brazilia şi Bolivia, unde şi acum creşte sălbatic.

Planta poate ajunge la o înălţime de 0,6-1,5 m, are o tulpină scurtă, subţire şi frunze cerate. Fructul se formează după aproximativ 18 luni, dintr-o floare de culoare roz, dar cu fiecare an ce trece dimensiunile lui devin tot mai mici.

Ananasul poate cântări la maturitate între 0,5 kg şi 4-5 kg.. Fructul proaspăt are miros plăcut, o culoare variind între galben şi portocaliu, iar frunzele sunt verzi, adunate în coroana. Ingrediente bioactive: Conţine: apã, în proporţie de 75,7 %, materii azotate 0,68 %, materii gazoase 0,06 %, materii zaharate 18,4%, materii extractive 4,35%, celuloza 0,57%, cenuşe 1,24% acid citric malic, vitaminele A, B, C, o drojdie şi un ferment, iod, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.

Acţiune: Nutritiv, detoxifiant, sporeşte potenţa sexualã, revigorant si parfumant.

Aloe vera (aloe barbadensis)

Descriere: Aloe vera era cunoscută şi utilizată în diferite afecţiuni cu mii de ani în urmă de către populaţiile din Africa Orientală, Meridională, Africa de Sud şi din zona Mediteraneană. Speciile de Aloe Vera cresc şi în insulele Oceanului Indian. Primele atestate documentare despre Aloe s-au descoperit pe tăbliţele sumeriene. În antichitate planta era atât de importantă, încat Aristotel l-a sfătuit pe Alexandru cel Mare să ocupe insula Socotra, renumită pentru plantaţiile de Aloe, planta fiind necesară tratării rănilor. Însuşi Alexandru cel Mare, rănit de o săgeată, a fost vindecat cu seva stoarsă din plantă. Între 1600-1700 e.n. fermierii spanioli şi olandezi au întemeiat primele plantaţii comerciale pe insulele Barbados şi Curacao. Soluţia fiartă din frunze s-a exportat în principal în Europa.

Ingrediente bioactive: Aloe vera este o plantă cu numeroase frunze suculente, dispuse pe o tulpină lemnoasă. Datorită aspectului său, multe persoane confudă această plantă cu un cactus. Nimic mai gresit, căci ea se înrudeşte cu usturoiul sau ceapa. Extractul obţinut prin concentrarea sucului din frunze, conţine aproximativ 240 ingrediente active: vitamine, substanţe minerale, mono şi poli zaharide, aminoacizi, enzime, etc.

Acţiune: Substanţele active din aceasta plantă penetrează pâna în cele mai adânci straturi ale pielii; acţiunea dezinfectantă, antiseptică, antiinflamatoare; stimularea regenerării celulare (accelerează de 6-8 ori creşterea celulelor noi) acţiune calmantă, analgezică, de întărire a sistemului imunitar; acţiune detoxifiantă, de protecţie împotriva radiaţiilor U-V, biostimulatoare, de regenerare a ţesuturilor lezate, de tonificare, de hidratare, de cicatrizare, antibacteriană.Gel de aloe – are actiune hidratanta si antiinflamatorie, stimuleaza imunitatea locala si diminueaza reactiile alergice.

Albăstrele (centaurea cyanus)

Descriere: Albăstrelele sunt plante ierboase, ce trăiesc 1-2 ani, având tulpina ramificată şi acoperită cu frunze. Frunzele sunt lunguieţe şi adânc crestate, aşezate în mod altern. Din cauza perilor cu care este acoperită, întreaga plantă are un aspect mătăsos, de culoare verde-alburie.
Florile sunt tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de jur împrejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dinţişori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de forma unei pâlnii cu 5 dinţi, cele centrale fiind mai mici. Înfloreşte în lunile iulie-septembrie. O găsim răspândită prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de cereale.

Sinonime: Albăstriţa, Clopoţelul, Corobatica, Floare-vânătă, Floare-de-grâu, Floarea-paiului, Ghioc, Iarba-frigurilor, Măturice, Tataise, Vinetele, Vineţica-de-câmp, Zglăvoc.

Ingrediente bioactive: Florile conţin poliine, poliene, centaurină (cnicină), ciocorină, tanin, mucilagii, cianină, antocianidine, săruri de potasiu, magneziu, etc.

Acţiune: Principiile active din flori au proprietăţi astringente, antiinflamatorii, mai ales în oftalmologie. Florile plantei sunt folosite pentru tratarea ochilor obosiţi, a cearcănelor şi bineînţeles a pleoapelor ridate.

Adzuki (phaseolus)

Descriere: Acest tip de fasole prezintă tulpini şi ramificaţii lungi (circa 3 m), volubile, uşor pubescente. Phaseolus are frunze mari şi flori numeroase, colorate în alb, roz, roşu-corai, grupate în ciorchini cu pedunculi lungi. Este o plantă care creşte foarte repede, viguroasă şi cu înflorire susţinută din iunie până în septembrie.

Ingrediente bioactive: Fasolea japoneză are bobul mic roşu-inchis şi e bogată în proteine, fosfor, potasiu, fier şi vitamina A.

Acţiune: Adzuki sunt apreciate de medicii asiatici pentru valoarea lor terapeutică, în principal stimulator al circulaţiei sangvine.

Kiwi (Actinidia chinensis)

Descriere. În pădurile din care este originară, planta care face kiwi (Actinidia chinesis) poate fi descrisă ca un arbust cu viţe lungi, viguroase şi lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect de arbust căţărător. Adesea un astfel de arbust acoperă o zonă de 3-4,5 m lăţime, 5-7 m lungime şi 2,7-3,6 m înălţime. De aceea, atunci când este cultivată, planta are nevoie absolută de un spalier. În câmp, planta se cultivă pe araci înalţi de 1,7-2 m, legaţi între ei cu sârmă.

Conform unor studii recente, kiwi este fructul cu cele mai multe substanţe nutritive din categoria fructelor importante; de exemplu, kiwi conţine mai multă vitamina C decât o portocală.

Ingrediente bioactive. Seminţele de kiwi sunt cele care încorporează toţi nutrienţii - proteine, minerale, fier, calciu, vitamina E, B6, C, acid folic, magneziu, crom, potasiu, luteină (o substanţă care este apreciată pentru eficacitatea ei în reducerea riscului de apariţie a cancerului, a bolilor de inimă şi în prevenirea cataractei), cupru, (un mineral cu rol vital în procesul de creştere a copiilor pentru că ajută la întărirea oaselor, la dezvoltarea creierului şi la construirea sistemului imunitar).

Acţiune. Kiwi reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.

Jojoba (Buxus chinensis)

Descriere. Aztecii foloseau semintele de jojoba pentru mâncare şi uleiul extras din seminţe pentru uz cosmetic şi pentru tratarea rănilor. Jojoba a primit însă denumirea ştiinţifică de Buxus chinensis dintr-o eroare. Botanistul Link, în călătoria sa în jurul lumii, colecta seminţe şi plante pe care le punea într-un catalog cu o descriere aferentă. Aflat în China, din greşeală a încurcat seminţele de jojoba cu alte seminţe, de aici denumirea de “chinensis”. De fapt jojoba nu e originară din China aşa cum sugerează denumirea sa ştiinţifică.

Ingrediente bioactive. Uleiul extras din fructele de jojoba conţine numeroşi acizi graşi (palmitic, palmitoleic, oleic, gadoleic, erucic, nervonic), dar şi săruri minerale.

Actiune. Ulei de jojoba – se potriveste perfect pielii sensibile a copilului. Creaza la suprafata ei un strat protector, înmoaie pielea, previne deshidratarea. Ceara obtinuta este folosita de localnici pentru a înmuia pielea. Ca si compozitie, ceara de jojoba este apropiata de lipidele epidermei noastre, ceea ce o face sa fie un agent cosmetic de neînlocuit: optimizeaza metabolismul lipidic, reface functiile de protectie ale pielii, o înmoaie, combate oboseala si iritatiile. Are actiune antiiritanta, granulele de jojoba îndeparteaza murdaria si celulele moarte ale tesutului cornos al epidermei pe cale mecanica, combat comedoanele si uniformizeaza suprafata pielii. Produsele cosmetice conţin ulei de jojoba pentru că acesta reduce secreţia de sebum, penetrează rapid în piele şi de aceea nu este potrivit pentru produsele de masaj, în schimb hraneşte epiderma. Este utilizat în tratamentul psoriazisului, eczemelor, dermatitelor. Ajută la tratamentul acneei şi controlează secreţia de sebum la nivelul pielii şi scalpului.

Iris (Iris florentina)

Descriere. Este una dintre cele mai populare şi frumoase plante de grădină. Are câteva sute de varietăţi dintre care 200 spontane. Varietăţile de iris sunt disponibile de la dimensiuni miniaturale până la foarte înalte, cu flori în toate culorile şi cu dimensiunea acestora de la 5 la 23 cm diametru.

În mitologia greacă Iris era zeiţa curcubeului şi avea misiunea să răspândească în rândurile muritorilor veştile bune de la zei.

Ingrediente bioactive: Florile de iris sunt bogate în rizomi glucozizi flavonici, amidon, glucide, un ulei volatil bactericid, taninuri.

Acţiune: Principala utilizare fitoterapeutică a stînjenelului este în dermatologie, deoarece remediile din această plantă vindecă ulceraţii ale pielii, ulcere scrofuloase, răni, arsuri, bătături, pecingine, favus (pilomicoză contagioasă a pielii). Se întrebuinţează sucul de rizom proaspăt, frunzele proaspete şi zdrobite se aplică pe răni cutanate şi pe ulceraţii.

Inul (linum usitatissimum)

Descriere: Inul se cultivă în Romania pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei gras, utilizat în mai multe domenii, printre care şi în medicină.

Ingrediente bioactive: Seminţele de in – Semen Lini – pe langă uleiul gras mai conţin o cantitate însemnată de mucilagii localizate în membrana celulară a epidermei, glicozide ca linamarina şi linocinamarina, săruri de potasiu şi magneziu.

Acţiune: Uleiul de in are efect emolient, laxativ mecanic, antiseptic, calmant. Ulei de in – datorita acizilor grasi si zaharurilor regleaza metabolismul lipidelor în piele, reface functiile ei de protectie, înmoaie si hidrateaza intens pielea, combate iritatiile.Ulei de in – regleaza metabolismul lipidic din piele, reface functia ei de aparare, combate iritatiile.

Uleiuri de macadamia, in si masline – regenereaza stratul lipidic al pielii, apara de factorii agresivi din mediu si mentin hidratarea epidermei. Extract de in si ulei de in – normalizeaza activitatea glandelor sebacee, are efect antiinflamator.

Ienupărul (juniperus communis)

Descriere: Ienupărul este un arbust înalt de 1-2 m, ce creşte în regiunile muntoase, izolat sau în parcuri. Frunzele sunt liniare, ascuţite la vârf, înţepătoare, lungi de 1-1,5 cm şi late 1-2 mm. Ele sunt aşezate câte trei la un loc, formând verticile. Privite pe faţa exterioară au forma unui jgheab, cu o dungă albicioasă în lungime.

Florile sunt dioice şi au aspectul unor muguri de culoare verzuie, formati din 3 solzi inferiori şi 3 superiori. Fiecare din solzii superiori au la partea inferioară 1-3 ovule, care după fecundare se vor transforma în seminţe. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.

Ingrediente bioactive: Câteva componente ale uleiului de ienupăr ar fi: a-pinene, camphene, b-pinene, sabinene, myrcene, a-phellandrene, a-terpinene, y-terpinene, cineole, b-phellandrene, p-cymene, terpinenol, bornyl acetate, camphor, linalool, linalyl acetate, borneol şi nerol.

Acţiune: Uleiul volatil de ienupăr este considerat un remediu terapeutic aproape universal. Are un efect purificator, antiseptic şi foarte puternic dezinfectant, fiind folosit încă din antichitate pentru purificarea aerului din încăperi. Deoarece stimulează circulaţia şi purifică sângele, este recomandat atât în masajul terapeutic, cât şi în cel erotic.

În cosmetică, din uleiul de ienupăr se obţine o apă aromatică foarte bună pentru tonifierea şi curaţarea pielii, fiind indicat pentru tenul gras precum şi în cazurile de acnee.

Iasomia (jasminum grandiflorum)

Descriere: Iasomia este un arbust fragil, care poate creşte până la 10 m înălţime. Are frunzele de culoare verde închis, şi flori mici albe foarte puternic mirositoare, în special dacă sunt culese pe timpul nopţii.
Originară din China şi Nordul Indiei a fost adusă în Spania, de unde a fost raspandită în Franţa, Italia, Maroc şi Egipt. Numele său provine din cuvântul persan “yasmin”, iar utilizarea acesteia este largă: domeniul alimentaţiei (ceai în China), medicină, industria cosmetică etc.
Ingrediente bioactive: În uleiul de iasomie au fost gasiţi peste 100 de compuşi, dintre care amintim pe cei mai importanti: benzyl acetate, linalool, benzyl alcohol, indole, benzyl benzoate, cisjasmone, geraniol, methyl anthranilate, farnesol, cishexenyl benzoate, eugenol, nerol, ceosol, benzoic acid, benzaldehyde, y-terpineol, nerolidol, isohytol, phytol etc.

Acţiune: Iasomia are efect stimulativ, calmant, sedativ, antiseptic, antiinflamator, antidepresiv, cicatrizant. De asemenea uleiul de iasomie are un efect deosebit asupra senzualităţii psihice. Este un afrodiziac puternic, încălzeşte şi relaxează corpul.

Folosită moderat, iasomia sălbatică este benefică pentru pielea fierbinte, uscată, sensibilă, şi în special acolo unde există înroşire sau mâncărime. Datorită mirosului delicat, este un ingredient ce se poate folosi în orice ulei pentru îngrijirea tenului.

Henna (Lawsonia inermis)

Descriere : Produs vegetal natural care provine din frunzele uscate ale copacului de Henna (Lawsonia inermis, fam. Lythraceae) care au fost apoi pulverizate.

Actiune: Planta are proprietati antibacteriene si antifungice fiind foarte utila si pentru tratarea exemelor. Frunzele de Henna au fost folosite inca din antichitate ca un colorant natural, care conferea parului stralucire, suplete, rezistenta, fiind astfel un excelent regenerator al parului.

Metoda de vopsire cu ajutorul frunzelor de HENNA este avantajoasa deoarece ea nu este doar o simpla vopsire a parului, ci reprezinta totodata si un tratament de tonifiere a parului, tratament care este cunoscut si care este folosit de mii de ani. Extractul de henna are efecte de curatare, dezinfectare si de vindecare, fortifica structura firelor de par si confera elasticitate, previne aparitia matretii si trateaza vârfurile despicate si uscate. Confera parului stralucire sanatoasa si o frumoasa nuanta aramiu-roscata.

Hameiul (humulus lupulus)

Descriere: Hameiul este o plantă perenă, volubilă, cu tulpină lungă de 3-6 cm, aspră la pipăit din cauza perilor în formă de carlige. Frunzele sunt opuse, aspre, fiecare fiind formată din 3-5 lobi, dinţaţi pe margini, asemanatoare cu frunzele viţei de vie. Are două feluri de flori: femeieşti şi bărbăteşti, aşezate pe tulpini diferite (planta dioica). Florile bărbăteşti sunt mici, de culoare galben-verzuie, dispuse în ciorchine. Florile femeieşti sunt formate din numeroase frunzuliţe verzi (bractee), aşezate mai multe la un loc, imbricate, în jurul unui ax central, formând un con. Înfloreşte în lunile iulie-august. Creşte pe lângă garduri, prin lunci, la marginea pădurilor. De asemenea se şi cultivă în lunile aprilie-mai.

Ingrediente bioactive: Conurile conţin ulei eteric (0,4 – 2,5 %) format din hidrocarburi monoterpenice ca miricen, a-pinen, b-pinen, hidrocarburi sesquiterpenice ca a-humulen, b-humulen, alcooli monoterpenici (borneol), răşini, substanţe de natură flavonică, lipide. Florile conţin aminoacizi liberi, poliglucide, flavonide etc.

Acţiune: Conurile de hamei au acţiune antibacteriană, sedativă, anafrodisiacă antiseptică. Se utilizează sub formă de infuzie, extract, decoct la tratarea plăgilor atone, pentru tratarea tenului gras şi acneic, pentru stimularea creşterii părului, sporeste fermitatea pielii, în special a celei de la nivelul pieptului.

Grâul (triticum vulgare)

Descriere: Uleiul se obţine din germeni de grâu şi înlocuieşte cu succes produsele de origine animală în stimularea regenerarii celulelor. În timpul ceremoniilor de nuntă de la vechii greci preoţii aşezau pe fruntea miresei o coroană de crini şi spice de grâu, simbolizând puritatea şi fertilitatea

Ingrediente bioactive: Grâul are în componenţa sa sãruri minerale, elemente catalitice, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsenic, grãsime fosforatã, amidon, vitaminele A, B, E, K, D, PP, fermenţi, diastaze.

Acţiune: Este utilizat în produse pentru îngrijirea pielii. O concentraţie de 0,5 % determină o creştere cu 100 % a regenerării celulare în numai 3 zile. Aceleaşi efecte se obţin în cazul produselor de origine animală la concentraţii de 10 ori mai mari. Proteinele conţinute de ulei în cantităţi mari sunt principalele elemente generatoare de ţesut şi constituie substanţe de bază ale celulelor ţesutului muşchilor, părului, unghiilor şi pielii. De aceea uleiul tonifică şi revitalizează, normalizează tonusul şi restabileşte echilibrul epidermei, restructurează ţesutul conjunctiv afectat de trecerea anilor şi hrăneşte pielea. Proteine din grâu – au efect de hidratare vizibil, neutralizeaza actiunea detergentilor, înmoaie si hranesc pielea. Contribuie la regenerarea celulelor pielii. Proteine din grâu – creaza un strat protector la suprafata firelor de par, confera aspect matasos si stralucire . Proteine din grâu – tonifica si confera elasticitate pieleii, combat exfolierea. Formeaza pe suprafata pielii un strat protector usor, care înmoaie pielea si contribuie la mentinerea nivelului hidric.

Beta-glucoza (din grâu) – o forma speciala a zaharurilor, care stimuleaza imunitatea celulara, diminueaza aparitia leziunilor si a iritatiilor tenului: roseata, inflamatiile, exfolierea, caracterul bolnavicios, disconfortul, cuperoza. Lupta cu primele simptome ale îmbatrânirii si ajuta pielea iritata sa se opuna factorilor agresivi ai mediului. Proteine din grâu – asigura efect vizibil de lifting, netezind în acelasi timp ridurile si hidratând tenul