Beneficiile dusului

Deci este important dusul?Haideti sa citim cateva din beneficiile dusului:
- cresterea circulatiei si furnizarea nutrientilor la nivelul celulelor pielii si indepartarea toxinelor potential nocive.
- crearea conditiilor optime pielii pentru a produce colagen, fibra de suport ce previne aparitia ridurilor de expresie si varsta.
- dilatarea poriilor si curatarea in profunzime, astfel un peeling facial aplicat la 10 minute dupa dus sau baie face minuni pentru tenul tau, caci poti scapa foarte usor de punctele negre.
- ofera relaxare fizica si psihica - caldura este benefica pentru muschi, recomandata mai ales dupa o sedinta de sport(fitness, dans, tae-bo).
Dusul rece nu se practica imediat dupa o activitate fizica intensa,ci numai dupa revenirea organismului la normal.Pielea trebuie sa fie calda, dar netranspirata.Dupa dus este indicat a se folosi masajul sau automasajul.Durata dusului este de 1-3 minute.

Iti place dusul sau baia?

"Dusurile sunt pentru spartani: cei carora le place sa intre si sa iasa repede de sub apa fara a pierde timp pretios."
Dusul este un mijloc superior de calire cu apa, deoarece actiunea lui fiziologica se bazeaza pe de o parte pe excitatiile termice, iar pe de alta parte pe actiunea mecanica datorita jetului de apa care cade pe piele.
Dusurile "scotiene"(rece alternat cu cald) sunt bine venite indiferent de sezon,dar,pentru a fi mai usor suportate in timpul iernii, de exemplu, ebine sa profitam de vara si sa obisnuim organismul cu acest tratament.Dusurile reci(20 gradeC), cu o durata scurta, de 3-45secunde, sunt stimulatoare, energizante, in timp ce dusurile calde(38gradeC), cu durata de cateva minute au efecte calmante, relaxante.acest mod de calire a organismului este recomandat si copiilor de peste trei ani.Dusurile reci sunt insa contraindicate persoanelor cu nevroza, fragilitate vasculara,arterioscleroza, reumatism, suferinzi de inima, precum si gravidelor si copiilor foarte mici.
Despre actiunea mecanica a dusului putem spune ca stimuleaza circulatia sangvina si musculare, relaxand organismul si indepartand starea de stress acumulata in decursul zilei.astfel organismul este pregatit sa absoarba mult mai bine o crema cu rezultate imediate asupra pielii si a organismului.
Foarte putine persoane cunosc beneficiile pe care aburii le pot oferi: o piele mai curata, o silueta de invidiat, eliminarea toxinelor sunt doar cateva dintre efectle pozitive ale unei astfel de cure.
Se stie ca dusul si baia produc mult abur ce iti ofera momente foarte placute, dar la o analiza mai manuntita, caldura eliberata de apa calda are diverse beneficii asupra organismului.
Aburul face ca prin temperatura ridicata sa fie marit ritmul inimii si sa fie dilatate vasele de sange ducandla o circulatie mai buna.De asemenea, transpiratia provocata de caldura ajuta la eliminarea toxinelor existente in corp.Pentru o relaxare garantata putem apela la ajutorul uleiurilor de levantica sau menta care vor induce in scurt timp senzatia de revigorare.In lupta cu kilogramele, aburii cresc ritmul cardiac si al metabolismului in acelasi timp, lucru ce ajuta la arderea caloriilor, iar asupra pielii au efecte benefice pentru ca ajuta la eliminarea particulelor de praf absorbite de porii nostrii, cat si la descuamarea celulelor moarte ale pielii care se vor exfolia mult mai usor.

Sintetice din produsele cosmetice

Iata cateva sintetice care se folosesc in produse cosmetice naturale.
Glicerina:este un lichid siropos,incolor,dulce , solubil in apa si in alcool.Se avapora si ingheata foarte greu; se obtine in procesul de fabricare al sapunului si se introduce in sapunuri pentru hidratare.(si in alte produse cosmetice: ulei masaj,creme de ras, sampoane solide, balsam de par)
Cocamide Dea: spumant si emulsificator, stabilizeaza spuma, o face sa dureze mai mult.(se foloseste in saruri de baie, gel de dus, sampoane solide).
Lanolina: protector, substanta uleioasa, galbena, obtinuta din lana oilor.Este folosita in cremele pentru atenuarea ridurilor.Lanolina umple ridurile pe dinauntru.(se foloseste in general in compozitia cremelor de fata si balsamuri de par).
Acid stearic: emulsificator,acid gras, ajuta la intarirea sapunurilor; previne oxidarea.(in creme de ras, creme de maini, corp si fata,sampoane solide si cleansers.)
Propylen Glycol: emulsificator, are consistenta vascoasa,e incolor si dulce, este antibacterian; principala proprietate este de a hidrata.(se foloseste cam in toate produsele cosmetice naturale).
Farnesol: aromatizant, lichid incolor ,insolubil in apa, dar se amesteca cu uleiurile.Este un hormon natural cu efect de lifting si previne dezvoltarea bacterilor timp de 6 ore la nivelul pielii.
Laureth 4: emulsificator, care ajuta la amestecul unturilor din plante cu apa, prevenind separarea lor.
EDTA: conservant si stabilizator, fara culoare, solubil in apa, combate decolorarea prin oxidare si imbunatateste stabilitatea produselor cosmetice.
Sodium Palm Kernelate: agent de saponifiere sintetic,obtinut din uleiul de palmier.
Clorura de Sodiu: rol de protectie si curatare, se obtine din sare de mare si apa de mare, se foloseste in sapunuri, avand caracter degresant.
Nota:Se pune accent pe faptul ca unele companii care comercializeaza cosmetice se declara naturale, fara a folosi conservantii sintetici,lucru neadevarat.Sunt anumiti conservanti sintetici fara de care chiar nu se pot face cosmeticele.Ma refer chiar la exemplele date mai sus.
Ce ziceti?E adevarat?

Parabenii

Parabenii sunt un grup de compusi folositi ca si conservanti, in mancare,in produse farmaceutice si cosmetice.Ei se gasesc in mod natural in multe plante cum ar fii coacazele negre sau morcovii.Compusii Metylparaben si Propylparaben sunt produsi sintetic pentru ca ar fi prea scump sa fie extrasi direct din mediul lor natural, dar sunt identici 100% cu cei naturali(vorbind molecular,structural si biochimic).
Acesti doi parabeni sunt fara miros,fara gust, ca o pudra de culoare alba, nu irita.Ei sunt cei mai slabi dintre parabeni(ne referim la gradul de toxicitate....cei mai putini toxici).
In unele produse cosmetice se folosesc acesti parabeni pentru a impiedica formarea bacteriilor, a mucegaiului si a fermentatiei.Ei sunt folositi in mai putin de jumatatea din cantitatea permisa de lege, astfel incat microflora pielii nu este afectata.Ei sunt considerati siguri, pentru gradul lor de toxicitate foarte scazut.Ei nu se depoziteaza in corp,sunt eliminati normal.
Alti parabeni mult mai periculosi(mai toxici) decat cei doi sunt: Ethylparaben, Buthylparaben, Izobuthylparaben.

Arborele de ceai (melaleuca alternifolia)

Descriere: Arborele de ceai, care face parte din familia Myrtaceae, se înrudeşte cu eucaliptul, fiind originar din nordul New South Wales, Australia. S-a ales cu acest nume ciudat când exploratorul britanic James Cook a debarcat în Golful Botany (1770) şi a observat că localnicii beau ceai preparat din frunzele acestui arbore. Şi-a câştigat un renume mondial începand cu anul 1980, însa australienii i-au apreciat calităţile binefăcătoare de secole.
Ingrediente bioactive: Uleiul de arbore de ceai pur conţine 48 de componente distincte cunoscute, doua fiind critice – terpinene-4-ol şi cineole. Terpinene-4-ol se crede că este responsabil pentru proprietăţile curative ale uleiului, în timp ce cineole dă proprietăţile antiseptice. Un ulei de calitate trebuie sa conţină toate cele 48 de componente nemodificate; terpinene-4-ol trebuie să fie nutritiv într-o proporţie mai mică de 30% în întreaga soluţie, iar conţinutul de cineole nu trebuie să depăşească 15%.

Acţiune: Uleiul arborelui de ceai este recunoscut datorită proprietaţii de a accelera vindecarea şi pentru proprietatea de uşor analgezic, astfel reducând inflamarea şi intensitatea durerii. Din acest motiv uleiul se găseşte adesea în unguentele pentru arsuri şi în loţiunile pentru arsurile solare. Cercetările, de asemenea au arătat că uleiul distruge germenii ce cauzează acneea, negii, furunculii şi inhibă infecţiile asociate arsurilor de gradul I si II, împiedicând formarea de cicatrici.

Arborele de cafea (coffea arabica)

Descriere: Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiacee (genus coffea); în general, acesta nu creşte decât în regiunile tropicale şi subtropicale, cu ploi abundente, zona principală de cultură fiind situată între 22-24° latitudine nordică şi sudică (de o parte şi de alta a ecuatorului).

Acest arbust creşte la altitudini care se situează între 200 si 1200 m. Arborele de cafea se cultiva totuşi şi în zonele mai înalte (2000 m), cafeaua recoltată aici fiind denumita "High Grown" (cafea de altitudine), a cărei calitate este foarte bună, cu aromă puternică şi extrem de apreciată de cultivatori.

Ingrediente bioactive: Bacele conţin de regulă două seminţe (boabe de cafea). Concentraţia în cofeină este de 0,8 - 1,4%.

Acţiune: Este cunoscut de asemenea efectul tonic al cofeinei, unul din mecanismele posibile de acţiune fiind de creştere a eliberării de aminoacizi excitanţi - glutamic, aspartic – recunoscuţi ca fiind foarte buni neurotransmiţători de tip stimulator.

Angelica chinezească (angelica sinensis)

Descriere: Angelica Sinensis (Chinezii o numesc Bai Ciji, englezii - Tang Kuei), este plantă perenă, din familia Apiaceae, care creşte pe panta masivului muntos al Chinei. Planta are proprietăţi curative exclusive şi este recunoscută ca "ginsengul femeilor". Este utilizata în China de mii de ani în calitate de remediu tonifiant.
Ingrediente bioactive: Atât rizomul cât şi rădăcinile au un gust amar-aromat şi conţin până la 1% uleiuri eterice, până la 6% răşină, acizi organici, substanţe amare şi taninuri, flavonozide, ceară, pectină, caroten. Fructul conţine până la 20% acizi graşi, tulpina şi frunzele - până la 28% aminoacizi, 6% - acizi graşi, 24% - fibre, 2,6%, calciu 1% fosfor, acid ascorbic (vitamina C). Planta este bogată în flavonozide care stimulează circulaţia, ca şi în vitamina B 12, care este rară în regnul vegetal. Compoziţia de bază a uleiului eteric - feladendren. Mai conţine cumarine şi acizi vegetali.

Acţiune: Antiinflamatoare, antireumatică, produce efect de înviorare, ridicând tensiunea scăzută, reglând centrul vasomotor în afecţiuni ale organelor vitale. Are acţiune antiseptică, previne dezvoltarea anemiei, acţiune antispastică, proprietăţi carminative.

Aloe vera (aloe barbadensis)

Descriere: Aloe vera era cunoscută şi utilizată în diferite afecţiuni cu mii de ani în urmă de către populaţiile din Africa Orientală, Meridională, Africa de Sud şi din zona Mediteraneană. Speciile de Aloe Vera cresc şi în insulele Oceanului Indian. Primele atestate documentare despre Aloe s-au descoperit pe tăbliţele sumeriene. În antichitate planta era atât de importantă, încat Aristotel l-a sfătuit pe Alexandru cel Mare să ocupe insula Socotra, renumită pentru plantaţiile de Aloe, planta fiind necesară tratării rănilor. Însuşi Alexandru cel Mare, rănit de o săgeată, a fost vindecat cu seva stoarsă din plantă. Între 1600-1700 e.n. fermierii spanioli şi olandezi au întemeiat primele plantaţii comerciale pe insulele Barbados şi Curacao. Soluţia fiartă din frunze s-a exportat în principal în Europa.

Ingrediente bioactive: Aloe vera este o plantă cu numeroase frunze suculente, dispuse pe o tulpină lemnoasă. Datorită aspectului său, multe persoane confudă această plantă cu un cactus. Nimic mai gresit, căci ea se înrudeşte cu usturoiul sau ceapa. Extractul obţinut prin concentrarea sucului din frunze, conţine aproximativ 240 ingrediente active: vitamine, substanţe minerale, mono şi poli zaharide, aminoacizi, enzime, etc.

Acţiune: Substanţele active din aceasta plantă penetrează pâna în cele mai adânci straturi ale pielii; acţiunea dezinfectantă, antiseptică, antiinflamatoare; stimularea regenerării celulare (accelerează de 6-8 ori creşterea celulelor noi) acţiune calmantă, analgezică, de întărire a sistemului imunitar; acţiune detoxifiantă, de protecţie împotriva radiaţiilor U-V, biostimulatoare, de regenerare a ţesuturilor lezate, de tonificare, de hidratare, de cicatrizare, antibacteriană.Gel de aloe – are actiune hidratanta si antiinflamatorie, stimuleaza imunitatea locala si diminueaza reactiile alergice.

Kiwi (Actinidia chinensis)

Descriere. În pădurile din care este originară, planta care face kiwi (Actinidia chinesis) poate fi descrisă ca un arbust cu viţe lungi, viguroase şi lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect de arbust căţărător. Adesea un astfel de arbust acoperă o zonă de 3-4,5 m lăţime, 5-7 m lungime şi 2,7-3,6 m înălţime. De aceea, atunci când este cultivată, planta are nevoie absolută de un spalier. În câmp, planta se cultivă pe araci înalţi de 1,7-2 m, legaţi între ei cu sârmă.

Conform unor studii recente, kiwi este fructul cu cele mai multe substanţe nutritive din categoria fructelor importante; de exemplu, kiwi conţine mai multă vitamina C decât o portocală.

Ingrediente bioactive. Seminţele de kiwi sunt cele care încorporează toţi nutrienţii - proteine, minerale, fier, calciu, vitamina E, B6, C, acid folic, magneziu, crom, potasiu, luteină (o substanţă care este apreciată pentru eficacitatea ei în reducerea riscului de apariţie a cancerului, a bolilor de inimă şi în prevenirea cataractei), cupru, (un mineral cu rol vital în procesul de creştere a copiilor pentru că ajută la întărirea oaselor, la dezvoltarea creierului şi la construirea sistemului imunitar).

Acţiune. Kiwi reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.

Jojoba (Buxus chinensis)

Descriere. Aztecii foloseau semintele de jojoba pentru mâncare şi uleiul extras din seminţe pentru uz cosmetic şi pentru tratarea rănilor. Jojoba a primit însă denumirea ştiinţifică de Buxus chinensis dintr-o eroare. Botanistul Link, în călătoria sa în jurul lumii, colecta seminţe şi plante pe care le punea într-un catalog cu o descriere aferentă. Aflat în China, din greşeală a încurcat seminţele de jojoba cu alte seminţe, de aici denumirea de “chinensis”. De fapt jojoba nu e originară din China aşa cum sugerează denumirea sa ştiinţifică.

Ingrediente bioactive. Uleiul extras din fructele de jojoba conţine numeroşi acizi graşi (palmitic, palmitoleic, oleic, gadoleic, erucic, nervonic), dar şi săruri minerale.

Actiune. Ulei de jojoba – se potriveste perfect pielii sensibile a copilului. Creaza la suprafata ei un strat protector, înmoaie pielea, previne deshidratarea. Ceara obtinuta este folosita de localnici pentru a înmuia pielea. Ca si compozitie, ceara de jojoba este apropiata de lipidele epidermei noastre, ceea ce o face sa fie un agent cosmetic de neînlocuit: optimizeaza metabolismul lipidic, reface functiile de protectie ale pielii, o înmoaie, combate oboseala si iritatiile. Are actiune antiiritanta, granulele de jojoba îndeparteaza murdaria si celulele moarte ale tesutului cornos al epidermei pe cale mecanica, combat comedoanele si uniformizeaza suprafata pielii. Produsele cosmetice conţin ulei de jojoba pentru că acesta reduce secreţia de sebum, penetrează rapid în piele şi de aceea nu este potrivit pentru produsele de masaj, în schimb hraneşte epiderma. Este utilizat în tratamentul psoriazisului, eczemelor, dermatitelor. Ajută la tratamentul acneei şi controlează secreţia de sebum la nivelul pielii şi scalpului.

Iris (Iris florentina)

Descriere. Este una dintre cele mai populare şi frumoase plante de grădină. Are câteva sute de varietăţi dintre care 200 spontane. Varietăţile de iris sunt disponibile de la dimensiuni miniaturale până la foarte înalte, cu flori în toate culorile şi cu dimensiunea acestora de la 5 la 23 cm diametru.

În mitologia greacă Iris era zeiţa curcubeului şi avea misiunea să răspândească în rândurile muritorilor veştile bune de la zei.

Ingrediente bioactive: Florile de iris sunt bogate în rizomi glucozizi flavonici, amidon, glucide, un ulei volatil bactericid, taninuri.

Acţiune: Principala utilizare fitoterapeutică a stînjenelului este în dermatologie, deoarece remediile din această plantă vindecă ulceraţii ale pielii, ulcere scrofuloase, răni, arsuri, bătături, pecingine, favus (pilomicoză contagioasă a pielii). Se întrebuinţează sucul de rizom proaspăt, frunzele proaspete şi zdrobite se aplică pe răni cutanate şi pe ulceraţii.

Inul (linum usitatissimum)

Descriere: Inul se cultivă în Romania pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei gras, utilizat în mai multe domenii, printre care şi în medicină.

Ingrediente bioactive: Seminţele de in – Semen Lini – pe langă uleiul gras mai conţin o cantitate însemnată de mucilagii localizate în membrana celulară a epidermei, glicozide ca linamarina şi linocinamarina, săruri de potasiu şi magneziu.

Acţiune: Uleiul de in are efect emolient, laxativ mecanic, antiseptic, calmant. Ulei de in – datorita acizilor grasi si zaharurilor regleaza metabolismul lipidelor în piele, reface functiile ei de protectie, înmoaie si hidrateaza intens pielea, combate iritatiile.Ulei de in – regleaza metabolismul lipidic din piele, reface functia ei de aparare, combate iritatiile.

Uleiuri de macadamia, in si masline – regenereaza stratul lipidic al pielii, apara de factorii agresivi din mediu si mentin hidratarea epidermei. Extract de in si ulei de in – normalizeaza activitatea glandelor sebacee, are efect antiinflamator.

Ienupărul (juniperus communis)

Descriere: Ienupărul este un arbust înalt de 1-2 m, ce creşte în regiunile muntoase, izolat sau în parcuri. Frunzele sunt liniare, ascuţite la vârf, înţepătoare, lungi de 1-1,5 cm şi late 1-2 mm. Ele sunt aşezate câte trei la un loc, formând verticile. Privite pe faţa exterioară au forma unui jgheab, cu o dungă albicioasă în lungime.

Florile sunt dioice şi au aspectul unor muguri de culoare verzuie, formati din 3 solzi inferiori şi 3 superiori. Fiecare din solzii superiori au la partea inferioară 1-3 ovule, care după fecundare se vor transforma în seminţe. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.

Ingrediente bioactive: Câteva componente ale uleiului de ienupăr ar fi: a-pinene, camphene, b-pinene, sabinene, myrcene, a-phellandrene, a-terpinene, y-terpinene, cineole, b-phellandrene, p-cymene, terpinenol, bornyl acetate, camphor, linalool, linalyl acetate, borneol şi nerol.

Acţiune: Uleiul volatil de ienupăr este considerat un remediu terapeutic aproape universal. Are un efect purificator, antiseptic şi foarte puternic dezinfectant, fiind folosit încă din antichitate pentru purificarea aerului din încăperi. Deoarece stimulează circulaţia şi purifică sângele, este recomandat atât în masajul terapeutic, cât şi în cel erotic.

În cosmetică, din uleiul de ienupăr se obţine o apă aromatică foarte bună pentru tonifierea şi curaţarea pielii, fiind indicat pentru tenul gras precum şi în cazurile de acnee.

Carnauba (copernica cerifera)

Carnauba (copernica cerifera)

Descriere: Carnauba provine din frunzele lungi şi ţepoase ale palmierului numit “Copacul vieţii” (Copernica Cerifera) originar din nord-estul Braziliei. Ea este cea mai transparentă, cea mai rezistentă şi cea mai pură ceară naturală.

Ingrediente bioactive: Ceara de Carnauba conţine în cea mai mare parte esteri ai acizilor graşi 80-85%, alcooli graşi 10-15%, acizi 3-6% şi hidrocarburi 1-3%.

Acţiune: Ceara de Carnauba este un ingredient foarte des folosit în industria cosmeticelor: rujuri, rimeluri, farduri, fonduri de ten, produse pentru îngrijirea pielii şi tenului, produse cu factor de protecţie solară.