Smirna şi aromaterapia

Uleiul esenţial de smirnă are un efect puternic de relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes şi in tratarea multor probme ale pielii: eczeme, dermatite, sau chiar răni uşoare, precum şi pentru indepărtarea infecţiilor fungice ca “piciorul atletului”. In industria parfumurilor şi a uleiurilor aromatice, smirna se foloseşte frecvent in amestec cu coriandru, chiparos, tămaie, extract de muşcată, ienupăr şi paciuli.

Tămaia şi smirna sunt apreciate din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile lor deosebite. In prezent, ele ocupă un loc important in lumea aromaterapiei. In ciuda “varstei” inaintate, aceste substanţe unice au incă un impact puternic in viaţa noastră fizică şi spirituală.

Smirna

Smirna este o răşină brun-roşcată, cu gust amărui, numele său derivand de la cuvantul “murr”, care in ebraică inseamnă “amar”. Se obţine din arbuşti aparţinand familiei Stryacceae, originari din Vietnam şi Indonezia.
La fel ca tămaia, smirna se colectează făcand incizii in scoarţa arbustului. Substanţa gumată rezultată se intăreşte rapid, sub forma unor pietricele galben-inchis, cu nuanţe de roşu. Cel mai des, smirna se găseşte in componenţa mirului, dar se intalneşte frecvent şi in industria parfumurilor.
Smirna are un miros amărui, un pic picant, fiind extrem de preţuită in trecut. Această răşină era folosită, in special, la imbălsămarea morţilor, datorită capacităţii sale de a intarzia degradarea corpului, dar apărea şi in componenţa celor mai scumpe parfumuri. De asemenea, era nelipsită in timpul ceremoniilor religioase. Uneori, din cauza mirosului său amărui, smirna era asociată cu ingerul morţii. Unele legende spun că, atunci cand renaşte, pasărea phoenix pune rămăşiţele celei arse intr-un inveliş din smirnă, de forma unui ou.
Acestei substanţe i-au fost atribuite, de-a lungul timpului, mai multe proprietăţi medicinale. Astfel, smirna era folosită pentru curăţarea rănilor sau pentru tratarea răcelilor, a halitozei şi a infecţiilor fungice. De asemenea, pană la apariţia morfinei şi a altor calmante de acest gen, smirna era folosită şi ca analgezic. In prezent, găsim această răşină in componenţa unor paste de dinţi şi a unguentelor pentru tratarea diverselor probleme dermatologice.

Tămaia şi aromaterapia

Tămaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune că inhalarea fumului de tămaie ajută la limpezirea minţii, substanţa fiind folosită frecvent pentru rugăciuni şi meditaţie. Tămaia ajută şi la eliminarea problemelor legate de stres, care ne afectează din ce in ce mai mult in aceste zile. O baie fierbinte, cu cateva picături de ulei extras din tămaie, ajută la relaxarea intregului corp. De asemenea, masajul cu ulei esenţial de tămaie, pe faţă şi gat, are un rol important pentru infrumuseţarea pielii, fiind recomandat in special persoanelor cu ten matur.
Cu uleiurile pe bază de tămaie putem trata acneea şi chiar mici arsuri. In general, in componenţa acestor uleiuri intră şi extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir, lemn de sandal, vetiver sau paciuli.
Extractul de tămaie se foloseşte, de asemenea, in industria parfumurilor, datorită calităţii sale de se evapora incet.

Tamaia cu beneficile ei

Cunoscută şi sub numele de “olibanum”, tămaia este o răşină aromatică din diverşi arbuşti (Boswellia thurifera, Boswellia sacra sau Boswellia carterii) originari din nord-estul Africii şi regiunile din apropierea Mării Roşii.

Răşina se obţine prin mici incizii in scoarţa arbustului. Lichidul alb, de consistenţa laptelui, se solidifică rapid, formand mici pietricele de culoarea chihlimbarului. Tămaia solidificată sau sub formă de ulei esenţial, obţinut prin distilare, este folosită, astăzi, fie ca atare, fie in componenţa parfumurilor şi a uleiurilor aromatice.

Cel mai des, recunoaştem mirosul tămaiei la slujbele religioase. In trecut, această substanţă era folosită in ritualuri mistice de către babilonieni, perşi, asirieni şi egipteni. De asemenea, grecii şi romanii apelau la proprietăţile aromatice ale tămaiei pentru a-şi parfuma locuinţele.

Egiptenii aveau o intrebuinţare in plus pentru tămaie – praful negru, care rămanea după arderea ei, era folosit la machiajul ochilor. Deşi tămaia nu se mai foloseşte in medicina occidentală, de-a lungul timpului i-au fost atribuite o serie de proprietăţi medicinale in tratarea cancerului, dizenteriei şi febrei. In China, această răşină este in continuare folosită in medicina tradiţională.

Tamaia

Pentru cei mai mulţi dintre noi, cele două răşini sunt cunoscute din legenda biblică a magilor care, la naşterea lui Iisus, au venit cu aur, smirnă şi tămaie să se inchine.

Puţini ştiu insă că, la acel moment, tămaia şi smirna erau mai de preţ chiar decat aurul, fiind apreciate pentru proprietăţile lor aromatice şi terapeutice.
Cu aproape o mie de ani inaintea naşterii Mantuitorului, neguţătorii aduceau tămaie şi smirnă pretutindeni, in ciuda dificultăţii cu care acestea erau procurate. Intrucat arbuştii din care se obţin valoroasele răşini creşteau doar in cateva zone ale lumii, preţul depăşea cu mult greutatea lor in aur.

Boli dermatologice ale parului

Dermatologice:

- Parul gras este cel ce prezinta la exterior o cantitate mare de sebum intr-un timp scurt (una doua zile distanta fata de momentul spalarii). Pe fond nervos sau prin actiunea chimica a cosmeticelor, gladele sebacee secreta sebum in exces, care, nemaiputand fi absorbit de firele de par si scalp se evidentiaza pe toata lungimea firelor, dand un aspect lucios, imbacsit si tern.

- Parul devine uscat atunci cand stratul superior protector (cuticula) incepe sa se deterioreze, cauzand distrugerea treptata a structurii interne liniare a cortexului. Pentru ca invelisul extern s-a deteriorat, acest tip de par este usor de recunoscut prin lipsa stralucirii, a volumului si electrizare, devinind casant, dur, tern, rebel deoarece fibrei capilare ii lipseste rezistenta. Cauzele care pot duce la uscarea părului sunt diverse: un organism deshidratat, vopsiri repetate, expunerea îndelungată la soare, folosirea excesivă de produse pentru hairstyling sau utilizarea uscătorului, a ondulatorului sau plăcii pentru întins părul

- Firul de par subtire prezinta bariera de placi din cheratina deteriarata, in aceste conditii chiar si o simpla spalare poate agresa fibra capilar. Acest tip de par poate fi o consecinta a unor schimbari majore din viata: o sarcina, menopauza sau alte modificari hormonale. De asemenea, aceasta problema se poate intensifica datorita modificarii drastice a stilului de viata sau a regimului alimentar si a actiunii produselor cosmetice. Moale, fara volum si imposibil de aranjat, parul subtire se deterioreaza foarte repede si sub actiunea aparatelor de aranjat (placa, foehnul)

- Caderea parului reprezinta pierderea in numar mare a firelor de par sub influenta diversilor facori care pot fi de origine interna (imbatranirea, sarcina, fibroza – procedul prin care zona de crestere din jurul foliculului pilos isi inceteaza activitatea, dereglari hormonale – aceste probleme apar mai ales la menopauza cand organizmul secreta mai mult testosteron si imita organismul mascului, sters, genetic) sau de origine externa ( temperaturile scazute sau cele crescute, actiunea aparatelor de ajanjat parul, cosmetice). Bulbul sau radacina firului de par este hranita si irigata cu sange care transporta oxigen si substante nutritive esentiale pentru cresterea firului de par. In general caderea parului esete insotita de o rigiditate a tesuturilor care inconjoara radacina. Comprimata, radacina se ancoreaza mai putin bine de derm si este incetul cu incetul privata de elementele sale constitutive.

- Alopecia reprezinta caderea temporara a parului iar calvitia reprezinta caderea definitiva a parului – chelie.

- Matreata reprezinta descuamarea pielii scalpului care este observata sub forma de “fulgi” pe par, gat si umeri. Este cauzata de o forma de o afectiune a pielii, numita eczema, care determina descuamarea excesiva a celulelor normale ale scalpului. La aceasta mai contribuie si insuficienta irigare cu singe a pielii capului precum si lipsa vitaminei B6. Modificarile in statusul hormonal si trecerea de la un anotimp la altul agraveaza aceasta suferinta. Simptomele obisnuite sunt "fulgi" albi, uleiosi sau uscati care pot fi observati in par, pe umeri uneori chiar prurit la nivelul scalpului. Scalpul poate fi fie excesiv de uscat, fie excesiv de gras, de aici rezultand doua tipuri de matreata: uscata si seboreica.

- Iritatii la nivelul scalpului apar in urma dezvoltarii unor micoze sau in urma sensibilizarii prin utilizarea incorecta a produselor cosmetice. Cel mai adesea sebumul format pe firul de par duce la aparitia ciupercilor care produc iritatii la nivelul scalpului. Neingrijirea adecvata favorizeaza aparitia matretii, a cojilor de pe scalp, dar si a zonelor rosiatice.

- Psoriazis cauza nu este cunoscutã, dar se crede cã este nevoie de un factor declansator pentru aparitia psoriazisului. Factorii declansatori posibili includ stress-ul emotional, anumite medicamente, traumatismele cutanate, expunerea la soare, modificãri hormonale, infectii sistemice si modificãrile climatice. Predispozitia geneticã este un factor important. Simptome: se prezinta sub forma de eczeme de culoare roºie, acoperite cu scuame arginti - adesea numite plãci - care pot fi însotite de senzatia de mâncãrime si arsurã. Descuamarea apare mai ales la marginea pielii pãroase. Crustele sunt groase si apar ca niste pete. Desi odatã cu îndepãrtarea crustelor se pot pierde si firele de pãr, acestea în mod normal, cresc la loc la fel de groase ca la început.

- Dermatite seboreice poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa aceasta afectiune este caracterizata printr-o multitudine de simptome precum: piele uscata, hiperemie (piele rosie), prurit (mancarime), cruste si alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule (leziuni cu continut lichidian). Hipersecretia glandelor sebacee favorizeaza iritarea pielii capului, ingrasa si incarca de impuritati parul.

Factorii de risc ce pot contribui la aparitia dermatitei seboreice sunt: secretia seboreica în exces, stresul, spalarea rara cu sampon sau folosirea unor sampoane prea agresive care stimuleaza secretia sebacee, boli de piele asociate acneea si psoriazis, obezitatea, boala Parkinson, folosirea de lotiuni care usuca pielea si care au în compozitie alcool, lipsa de odihna.

Boli estetice ale parului

Estetice:

- dezhidratarea poate aparea atunci cand nici din exterior dar nici din interior firul de par nu primeste aportul necesar de elemente nutritive si fortifiante si mai ales cand este supus actiunilor chimice a agentilor se uscare, modelare si styling. Acestea distrug pelicula protectoare de la suprafaţa pielii capului fiind reprezentata de sebumuml normal secretat de glandele sebacee. Această peliculă previne deshidratarea atât a pielii capului, cât şi a părului. Cea mai bună soluţie pentru refacerea peliculei protectoare a părului este uleiul de măsline care reda strălucirea şi volumul părului uscat. Dezhidratarea poate aparea si la nivelul parului gras prin pierderea in exces a apei ducand astfel si la ruperea legaturilor intre placile de cheratina.

- lipsa volumului apare la parul fin, subtire si moale ce prezinta o bariera protectoare de solzi cheratinosi lisa. Pentru a obtine volum trebuie masat scalpul la radacina firelor de par cu scopul stimularii muschilor erectori iar apoi pentru a crea o retea electrostatica fina ce da forma parului. Produsele enzimatice tonifca scalpul si incarca electrostatic firele de par.

- lipsa starlucirii (par tern) apare in urma dezhidratarii. Indiferent daca e vorba despre par tern uscat sau gras, lipsa apei la nivelul scalpului confera posibilitatea sebumului sa ia locul stralucirii naturale a parului sau din contra, secretia lui in cantitati infinit mici fata de cerinte dau un aspect casant, sarmos.

- degradarea apare in urma neuniformizarii placilor de keratina la nivelul firului de par, datorate, in cele mai multe cazuri, factorilor externi din mediu (radiatii solare, poluare, praf si clor) dar si a actiunii agentilor chimici ce aplatizeaza cuticulele. Parul degradat este lipsit de vitalitate si luciu, se electrizeaza de perie si se rupe.

- electrostatica reprezinta incarcarea excesiva a firelor de par cu acelasi fel de energie in urma utilizarii produselor de intretinere pe baza enzimatica.

- varfurile despicate apar atunci cand dispare protectia oferita de cuticula prin ruperea legaturile placilor de cheratina, eliberand filamentele lungi ale cortexului (stratul de mijloc al parului), care reprezinta machiajul parului (acestea dau forma). Acest fenomen intervine mai rar atunci cand nu se foloseste uscatorul de par, cand este hidratat si hranit.