Boli dermatologice ale parului

Dermatologice:

- Parul gras este cel ce prezinta la exterior o cantitate mare de sebum intr-un timp scurt (una doua zile distanta fata de momentul spalarii). Pe fond nervos sau prin actiunea chimica a cosmeticelor, gladele sebacee secreta sebum in exces, care, nemaiputand fi absorbit de firele de par si scalp se evidentiaza pe toata lungimea firelor, dand un aspect lucios, imbacsit si tern.

- Parul devine uscat atunci cand stratul superior protector (cuticula) incepe sa se deterioreze, cauzand distrugerea treptata a structurii interne liniare a cortexului. Pentru ca invelisul extern s-a deteriorat, acest tip de par este usor de recunoscut prin lipsa stralucirii, a volumului si electrizare, devinind casant, dur, tern, rebel deoarece fibrei capilare ii lipseste rezistenta. Cauzele care pot duce la uscarea părului sunt diverse: un organism deshidratat, vopsiri repetate, expunerea îndelungată la soare, folosirea excesivă de produse pentru hairstyling sau utilizarea uscătorului, a ondulatorului sau plăcii pentru întins părul

- Firul de par subtire prezinta bariera de placi din cheratina deteriarata, in aceste conditii chiar si o simpla spalare poate agresa fibra capilar. Acest tip de par poate fi o consecinta a unor schimbari majore din viata: o sarcina, menopauza sau alte modificari hormonale. De asemenea, aceasta problema se poate intensifica datorita modificarii drastice a stilului de viata sau a regimului alimentar si a actiunii produselor cosmetice. Moale, fara volum si imposibil de aranjat, parul subtire se deterioreaza foarte repede si sub actiunea aparatelor de aranjat (placa, foehnul)

- Caderea parului reprezinta pierderea in numar mare a firelor de par sub influenta diversilor facori care pot fi de origine interna (imbatranirea, sarcina, fibroza – procedul prin care zona de crestere din jurul foliculului pilos isi inceteaza activitatea, dereglari hormonale – aceste probleme apar mai ales la menopauza cand organizmul secreta mai mult testosteron si imita organismul mascului, sters, genetic) sau de origine externa ( temperaturile scazute sau cele crescute, actiunea aparatelor de ajanjat parul, cosmetice). Bulbul sau radacina firului de par este hranita si irigata cu sange care transporta oxigen si substante nutritive esentiale pentru cresterea firului de par. In general caderea parului esete insotita de o rigiditate a tesuturilor care inconjoara radacina. Comprimata, radacina se ancoreaza mai putin bine de derm si este incetul cu incetul privata de elementele sale constitutive.

- Alopecia reprezinta caderea temporara a parului iar calvitia reprezinta caderea definitiva a parului – chelie.

- Matreata reprezinta descuamarea pielii scalpului care este observata sub forma de “fulgi” pe par, gat si umeri. Este cauzata de o forma de o afectiune a pielii, numita eczema, care determina descuamarea excesiva a celulelor normale ale scalpului. La aceasta mai contribuie si insuficienta irigare cu singe a pielii capului precum si lipsa vitaminei B6. Modificarile in statusul hormonal si trecerea de la un anotimp la altul agraveaza aceasta suferinta. Simptomele obisnuite sunt "fulgi" albi, uleiosi sau uscati care pot fi observati in par, pe umeri uneori chiar prurit la nivelul scalpului. Scalpul poate fi fie excesiv de uscat, fie excesiv de gras, de aici rezultand doua tipuri de matreata: uscata si seboreica.

- Iritatii la nivelul scalpului apar in urma dezvoltarii unor micoze sau in urma sensibilizarii prin utilizarea incorecta a produselor cosmetice. Cel mai adesea sebumul format pe firul de par duce la aparitia ciupercilor care produc iritatii la nivelul scalpului. Neingrijirea adecvata favorizeaza aparitia matretii, a cojilor de pe scalp, dar si a zonelor rosiatice.

- Psoriazis cauza nu este cunoscutã, dar se crede cã este nevoie de un factor declansator pentru aparitia psoriazisului. Factorii declansatori posibili includ stress-ul emotional, anumite medicamente, traumatismele cutanate, expunerea la soare, modificãri hormonale, infectii sistemice si modificãrile climatice. Predispozitia geneticã este un factor important. Simptome: se prezinta sub forma de eczeme de culoare roºie, acoperite cu scuame arginti - adesea numite plãci - care pot fi însotite de senzatia de mâncãrime si arsurã. Descuamarea apare mai ales la marginea pielii pãroase. Crustele sunt groase si apar ca niste pete. Desi odatã cu îndepãrtarea crustelor se pot pierde si firele de pãr, acestea în mod normal, cresc la loc la fel de groase ca la început.

- Dermatite seboreice poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa aceasta afectiune este caracterizata printr-o multitudine de simptome precum: piele uscata, hiperemie (piele rosie), prurit (mancarime), cruste si alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule (leziuni cu continut lichidian). Hipersecretia glandelor sebacee favorizeaza iritarea pielii capului, ingrasa si incarca de impuritati parul.

Factorii de risc ce pot contribui la aparitia dermatitei seboreice sunt: secretia seboreica în exces, stresul, spalarea rara cu sampon sau folosirea unor sampoane prea agresive care stimuleaza secretia sebacee, boli de piele asociate acneea si psoriazis, obezitatea, boala Parkinson, folosirea de lotiuni care usuca pielea si care au în compozitie alcool, lipsa de odihna.

Boli estetice ale parului

Estetice:

- dezhidratarea poate aparea atunci cand nici din exterior dar nici din interior firul de par nu primeste aportul necesar de elemente nutritive si fortifiante si mai ales cand este supus actiunilor chimice a agentilor se uscare, modelare si styling. Acestea distrug pelicula protectoare de la suprafaţa pielii capului fiind reprezentata de sebumuml normal secretat de glandele sebacee. Această peliculă previne deshidratarea atât a pielii capului, cât şi a părului. Cea mai bună soluţie pentru refacerea peliculei protectoare a părului este uleiul de măsline care reda strălucirea şi volumul părului uscat. Dezhidratarea poate aparea si la nivelul parului gras prin pierderea in exces a apei ducand astfel si la ruperea legaturilor intre placile de cheratina.

- lipsa volumului apare la parul fin, subtire si moale ce prezinta o bariera protectoare de solzi cheratinosi lisa. Pentru a obtine volum trebuie masat scalpul la radacina firelor de par cu scopul stimularii muschilor erectori iar apoi pentru a crea o retea electrostatica fina ce da forma parului. Produsele enzimatice tonifca scalpul si incarca electrostatic firele de par.

- lipsa starlucirii (par tern) apare in urma dezhidratarii. Indiferent daca e vorba despre par tern uscat sau gras, lipsa apei la nivelul scalpului confera posibilitatea sebumului sa ia locul stralucirii naturale a parului sau din contra, secretia lui in cantitati infinit mici fata de cerinte dau un aspect casant, sarmos.

- degradarea apare in urma neuniformizarii placilor de keratina la nivelul firului de par, datorate, in cele mai multe cazuri, factorilor externi din mediu (radiatii solare, poluare, praf si clor) dar si a actiunii agentilor chimici ce aplatizeaza cuticulele. Parul degradat este lipsit de vitalitate si luciu, se electrizeaza de perie si se rupe.

- electrostatica reprezinta incarcarea excesiva a firelor de par cu acelasi fel de energie in urma utilizarii produselor de intretinere pe baza enzimatica.

- varfurile despicate apar atunci cand dispare protectia oferita de cuticula prin ruperea legaturile placilor de cheratina, eliberand filamentele lungi ale cortexului (stratul de mijloc al parului), care reprezinta machiajul parului (acestea dau forma). Acest fenomen intervine mai rar atunci cand nu se foloseste uscatorul de par, cand este hidratat si hranit.

Boli ale parului

La nivelul scalpului si a firelor de par pot aparea probleme datorita factorilor interni dar a numerosi facori externi ducand la modificarea aspectului dar si a cresterii. In urma influentei acestor factori sau constatat o separare a a bolilor in doua categorii:

- estetice cuprinzand dezhidratare, lipsa volumului, a stralucirii, degradat, probleme de electrostatica, varfuri despicate;

- dermatologice cuprinzand par gras, uscat, fir subtire, caderea parului, matreata, iritatii la nivelul scalpului, psoriazis, dermatite seboreice;

Firul de par

Parti componente si functii ale partilor componente:

- Epiderma este situata la suprafata scalpului cu rol de protejare dar si de absortie a hranei necesare cresterii si hidratarii parului.

- Dermul la nivelul caruia se gasesc vasele sangvine ce asigura aportul de vitamine, proteine si minerale firelor de par, fortifiindu-le.

- Foliculul pilos este inserat la nivelul dermei, fiind partea vie a firului de par (radacina) datorita papilei ce ajuta la hranire prin fluxul sangvin dar si la crestere. Celulele de la baza foliculului pilos se divid continuu si se diferentiaza, migrand spre exterior in coloane si formand straturile firului de par care, de la exterior spre interior sunt:

- Medula la nivelul careia incep sa se formeze primele cuticule fine de cheratina

- Cortexul format din celule dine cheratinizate

- Cuticula cu infasurata in placi de cheratina (contin celule turtie) bine definite, cu rol de protejare

- Firul de par incepe de la nivelul glandei sebacee fiind desemnant ca portiunea libera sau tija, parte inerta ce nu inmagazineaza in ea “seva”.Este format dintr-o masa mai mult sau mai putin omogena de celule keratinizate, moarte (incepand cu acest nivel cheratina se pastreaza insa nu se mai formeaza).

- Placile de cheratina sunt constituite dintr-o proteina numita keratina, foarte rezistenta, insolubila in apa, solutii saline si inerta la diferiti agenti chimici dar si enzimatici.

- Glanda sebacee secreta sebum cu rolde protejare a firului de par dar si de hidratarea atunci cand exista in cantitati normale.

- Muschiul erector are rol de a ridica firul de par pentru ai da o anumita forma. Cu cat se efectueaza masaj mai des si mai activ cu atat parul va avea o forma mai bine definita. (ex.:Cand ne este frig muschii se contracta si parul se ridica).

Cresterea firului de par reprezinta un proces ciclic, in care fazele de activitate alterneaza cu fazele de repaus. De asemenea, nu toti foliculii pilosi se gasesc concomitent in aceeasi faza, cresterea parului fiind asincrona; intr-o regiune gasim foliculi in perioada de crestere si foliculi in perioada de repaus. Evolutia parului cunoaste 3 faze: crestere, repaus si cadere.

- Faza de crestere (anagena) este perioada de dezvoltare rapida ce dureaza la om intre 2-6 ani;

- Faza repaus (catagena) perioada cu activitate piloformatoare mai redusa si inceputul perioadei de repaus ce dureaza 2-3 saptamani;

- Faza de cadere (telogena) in care repausul este complet si se ajunge pana la eliminarea firelor de par moarte, durand 3-4 luni. In toata aceasta perioada 85% din foliculii pilosi sunt in faza de crestere in timp ce numai 14% traverseaza faza de repaus si doar 1% in faza de cadere;

Viteza de crestere a parului este de 0,1 – 0,4 mm/zi, fiind mai mare la femei decat la barbati, la tineri decat la varstnici si mai accentuata in perioada martie-octombrie. Pilogeneza este influentata de o serie de factori interni si externi. Factorii interni sunt: vascularizatia foliculului pilos, sistemul nervos central si glandele endocrine (hipofiza, suprarenalele, testiculul si ovarul, tiroida). Factorii externi sunt alimentari, fizici si chimici. Viteza de crestere a parului se stabileste la nivelul radacinii iar taierea parului si a varfurilor nu are niciun efect asupra ritmului sau de crestere.

Culoarea parului este determinata de distributia melanosomilor, sintetizati de melanocitele bulbului pilos, printre celulele acestuia, celule care vor intra in structura tecii firului de par. Incaruntirea parului este rezultatul descresterii numarului de melanocite, care vor produce mai putini melanosomi. Fiecare fir de par creste independent fara a afecta celelalte tije piloase.

Recomandare spre buna dispozitie!

Incepe cu un dus rapid, tonifiant, cu apa calduta; cea fierbinte moleseste.Foloseste presiunea apei pentru a-ti masa ceafa, gambele si talpile.Astfel vei rezista pana seara.Un shower gel revigorant iti va trezi pe neasteptate simturile.Putina crema hidratanta de corp este absolut necesara, pentru ca pielea sa-si recpete stralucirea.
Daca este chiar din gama parfumului pe care-l folosesti vei constata ca starea ta tinde spre imbunatatire.Daca nu ai deloc timp pentru dus, o idee foarte buna e si o pulverizare cu apa tonica.Chiar si numai aceasta minima pregatire te va improspata considerabil si te va binedispune.
Incearca si scrie-mi cu fost.

Beneficiile dusului

Deci este important dusul?Haideti sa citim cateva din beneficiile dusului:
- cresterea circulatiei si furnizarea nutrientilor la nivelul celulelor pielii si indepartarea toxinelor potential nocive.
- crearea conditiilor optime pielii pentru a produce colagen, fibra de suport ce previne aparitia ridurilor de expresie si varsta.
- dilatarea poriilor si curatarea in profunzime, astfel un peeling facial aplicat la 10 minute dupa dus sau baie face minuni pentru tenul tau, caci poti scapa foarte usor de punctele negre.
- ofera relaxare fizica si psihica - caldura este benefica pentru muschi, recomandata mai ales dupa o sedinta de sport(fitness, dans, tae-bo).
Dusul rece nu se practica imediat dupa o activitate fizica intensa,ci numai dupa revenirea organismului la normal.Pielea trebuie sa fie calda, dar netranspirata.Dupa dus este indicat a se folosi masajul sau automasajul.Durata dusului este de 1-3 minute.

Iti place dusul sau baia?

"Dusurile sunt pentru spartani: cei carora le place sa intre si sa iasa repede de sub apa fara a pierde timp pretios."
Dusul este un mijloc superior de calire cu apa, deoarece actiunea lui fiziologica se bazeaza pe de o parte pe excitatiile termice, iar pe de alta parte pe actiunea mecanica datorita jetului de apa care cade pe piele.
Dusurile "scotiene"(rece alternat cu cald) sunt bine venite indiferent de sezon,dar,pentru a fi mai usor suportate in timpul iernii, de exemplu, ebine sa profitam de vara si sa obisnuim organismul cu acest tratament.Dusurile reci(20 gradeC), cu o durata scurta, de 3-45secunde, sunt stimulatoare, energizante, in timp ce dusurile calde(38gradeC), cu durata de cateva minute au efecte calmante, relaxante.acest mod de calire a organismului este recomandat si copiilor de peste trei ani.Dusurile reci sunt insa contraindicate persoanelor cu nevroza, fragilitate vasculara,arterioscleroza, reumatism, suferinzi de inima, precum si gravidelor si copiilor foarte mici.
Despre actiunea mecanica a dusului putem spune ca stimuleaza circulatia sangvina si musculare, relaxand organismul si indepartand starea de stress acumulata in decursul zilei.astfel organismul este pregatit sa absoarba mult mai bine o crema cu rezultate imediate asupra pielii si a organismului.
Foarte putine persoane cunosc beneficiile pe care aburii le pot oferi: o piele mai curata, o silueta de invidiat, eliminarea toxinelor sunt doar cateva dintre efectle pozitive ale unei astfel de cure.
Se stie ca dusul si baia produc mult abur ce iti ofera momente foarte placute, dar la o analiza mai manuntita, caldura eliberata de apa calda are diverse beneficii asupra organismului.
Aburul face ca prin temperatura ridicata sa fie marit ritmul inimii si sa fie dilatate vasele de sange ducandla o circulatie mai buna.De asemenea, transpiratia provocata de caldura ajuta la eliminarea toxinelor existente in corp.Pentru o relaxare garantata putem apela la ajutorul uleiurilor de levantica sau menta care vor induce in scurt timp senzatia de revigorare.In lupta cu kilogramele, aburii cresc ritmul cardiac si al metabolismului in acelasi timp, lucru ce ajuta la arderea caloriilor, iar asupra pielii au efecte benefice pentru ca ajuta la eliminarea particulelor de praf absorbite de porii nostrii, cat si la descuamarea celulelor moarte ale pielii care se vor exfolia mult mai usor.

Sintetice din produsele cosmetice

Iata cateva sintetice care se folosesc in produse cosmetice naturale.
Glicerina:este un lichid siropos,incolor,dulce , solubil in apa si in alcool.Se avapora si ingheata foarte greu; se obtine in procesul de fabricare al sapunului si se introduce in sapunuri pentru hidratare.(si in alte produse cosmetice: ulei masaj,creme de ras, sampoane solide, balsam de par)
Cocamide Dea: spumant si emulsificator, stabilizeaza spuma, o face sa dureze mai mult.(se foloseste in saruri de baie, gel de dus, sampoane solide).
Lanolina: protector, substanta uleioasa, galbena, obtinuta din lana oilor.Este folosita in cremele pentru atenuarea ridurilor.Lanolina umple ridurile pe dinauntru.(se foloseste in general in compozitia cremelor de fata si balsamuri de par).
Acid stearic: emulsificator,acid gras, ajuta la intarirea sapunurilor; previne oxidarea.(in creme de ras, creme de maini, corp si fata,sampoane solide si cleansers.)
Propylen Glycol: emulsificator, are consistenta vascoasa,e incolor si dulce, este antibacterian; principala proprietate este de a hidrata.(se foloseste cam in toate produsele cosmetice naturale).
Farnesol: aromatizant, lichid incolor ,insolubil in apa, dar se amesteca cu uleiurile.Este un hormon natural cu efect de lifting si previne dezvoltarea bacterilor timp de 6 ore la nivelul pielii.
Laureth 4: emulsificator, care ajuta la amestecul unturilor din plante cu apa, prevenind separarea lor.
EDTA: conservant si stabilizator, fara culoare, solubil in apa, combate decolorarea prin oxidare si imbunatateste stabilitatea produselor cosmetice.
Sodium Palm Kernelate: agent de saponifiere sintetic,obtinut din uleiul de palmier.
Clorura de Sodiu: rol de protectie si curatare, se obtine din sare de mare si apa de mare, se foloseste in sapunuri, avand caracter degresant.
Nota:Se pune accent pe faptul ca unele companii care comercializeaza cosmetice se declara naturale, fara a folosi conservantii sintetici,lucru neadevarat.Sunt anumiti conservanti sintetici fara de care chiar nu se pot face cosmeticele.Ma refer chiar la exemplele date mai sus.
Ce ziceti?E adevarat?

Parabenii

Parabenii sunt un grup de compusi folositi ca si conservanti, in mancare,in produse farmaceutice si cosmetice.Ei se gasesc in mod natural in multe plante cum ar fii coacazele negre sau morcovii.Compusii Metylparaben si Propylparaben sunt produsi sintetic pentru ca ar fi prea scump sa fie extrasi direct din mediul lor natural, dar sunt identici 100% cu cei naturali(vorbind molecular,structural si biochimic).
Acesti doi parabeni sunt fara miros,fara gust, ca o pudra de culoare alba, nu irita.Ei sunt cei mai slabi dintre parabeni(ne referim la gradul de toxicitate....cei mai putini toxici).
In unele produse cosmetice se folosesc acesti parabeni pentru a impiedica formarea bacteriilor, a mucegaiului si a fermentatiei.Ei sunt folositi in mai putin de jumatatea din cantitatea permisa de lege, astfel incat microflora pielii nu este afectata.Ei sunt considerati siguri, pentru gradul lor de toxicitate foarte scazut.Ei nu se depoziteaza in corp,sunt eliminati normal.
Alti parabeni mult mai periculosi(mai toxici) decat cei doi sunt: Ethylparaben, Buthylparaben, Izobuthylparaben.

Arborele de ceai (melaleuca alternifolia)

Descriere: Arborele de ceai, care face parte din familia Myrtaceae, se înrudeşte cu eucaliptul, fiind originar din nordul New South Wales, Australia. S-a ales cu acest nume ciudat când exploratorul britanic James Cook a debarcat în Golful Botany (1770) şi a observat că localnicii beau ceai preparat din frunzele acestui arbore. Şi-a câştigat un renume mondial începand cu anul 1980, însa australienii i-au apreciat calităţile binefăcătoare de secole.
Ingrediente bioactive: Uleiul de arbore de ceai pur conţine 48 de componente distincte cunoscute, doua fiind critice – terpinene-4-ol şi cineole. Terpinene-4-ol se crede că este responsabil pentru proprietăţile curative ale uleiului, în timp ce cineole dă proprietăţile antiseptice. Un ulei de calitate trebuie sa conţină toate cele 48 de componente nemodificate; terpinene-4-ol trebuie să fie nutritiv într-o proporţie mai mică de 30% în întreaga soluţie, iar conţinutul de cineole nu trebuie să depăşească 15%.

Acţiune: Uleiul arborelui de ceai este recunoscut datorită proprietaţii de a accelera vindecarea şi pentru proprietatea de uşor analgezic, astfel reducând inflamarea şi intensitatea durerii. Din acest motiv uleiul se găseşte adesea în unguentele pentru arsuri şi în loţiunile pentru arsurile solare. Cercetările, de asemenea au arătat că uleiul distruge germenii ce cauzează acneea, negii, furunculii şi inhibă infecţiile asociate arsurilor de gradul I si II, împiedicând formarea de cicatrici.

Arborele de cafea (coffea arabica)

Descriere: Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiacee (genus coffea); în general, acesta nu creşte decât în regiunile tropicale şi subtropicale, cu ploi abundente, zona principală de cultură fiind situată între 22-24° latitudine nordică şi sudică (de o parte şi de alta a ecuatorului).

Acest arbust creşte la altitudini care se situează între 200 si 1200 m. Arborele de cafea se cultiva totuşi şi în zonele mai înalte (2000 m), cafeaua recoltată aici fiind denumita "High Grown" (cafea de altitudine), a cărei calitate este foarte bună, cu aromă puternică şi extrem de apreciată de cultivatori.

Ingrediente bioactive: Bacele conţin de regulă două seminţe (boabe de cafea). Concentraţia în cofeină este de 0,8 - 1,4%.

Acţiune: Este cunoscut de asemenea efectul tonic al cofeinei, unul din mecanismele posibile de acţiune fiind de creştere a eliberării de aminoacizi excitanţi - glutamic, aspartic – recunoscuţi ca fiind foarte buni neurotransmiţători de tip stimulator.

Angelica chinezească (angelica sinensis)

Descriere: Angelica Sinensis (Chinezii o numesc Bai Ciji, englezii - Tang Kuei), este plantă perenă, din familia Apiaceae, care creşte pe panta masivului muntos al Chinei. Planta are proprietăţi curative exclusive şi este recunoscută ca "ginsengul femeilor". Este utilizata în China de mii de ani în calitate de remediu tonifiant.
Ingrediente bioactive: Atât rizomul cât şi rădăcinile au un gust amar-aromat şi conţin până la 1% uleiuri eterice, până la 6% răşină, acizi organici, substanţe amare şi taninuri, flavonozide, ceară, pectină, caroten. Fructul conţine până la 20% acizi graşi, tulpina şi frunzele - până la 28% aminoacizi, 6% - acizi graşi, 24% - fibre, 2,6%, calciu 1% fosfor, acid ascorbic (vitamina C). Planta este bogată în flavonozide care stimulează circulaţia, ca şi în vitamina B 12, care este rară în regnul vegetal. Compoziţia de bază a uleiului eteric - feladendren. Mai conţine cumarine şi acizi vegetali.

Acţiune: Antiinflamatoare, antireumatică, produce efect de înviorare, ridicând tensiunea scăzută, reglând centrul vasomotor în afecţiuni ale organelor vitale. Are acţiune antiseptică, previne dezvoltarea anemiei, acţiune antispastică, proprietăţi carminative.

Ananas (ananas comosus)

Descriere: Ananas comosus este denumirea în latină a deja cunoscutului fruct ananas. Ananasul este o plantă perenă, care face parte din familia Bromeliaceae şi este originar din Brazilia şi Bolivia, unde şi acum creşte sălbatic.

Planta poate ajunge la o înălţime de 0,6-1,5 m, are o tulpină scurtă, subţire şi frunze cerate. Fructul se formează după aproximativ 18 luni, dintr-o floare de culoare roz, dar cu fiecare an ce trece dimensiunile lui devin tot mai mici.

Ananasul poate cântări la maturitate între 0,5 kg şi 4-5 kg.. Fructul proaspăt are miros plăcut, o culoare variind între galben şi portocaliu, iar frunzele sunt verzi, adunate în coroana. Ingrediente bioactive: Conţine: apã, în proporţie de 75,7 %, materii azotate 0,68 %, materii gazoase 0,06 %, materii zaharate 18,4%, materii extractive 4,35%, celuloza 0,57%, cenuşe 1,24% acid citric malic, vitaminele A, B, C, o drojdie şi un ferment, iod, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.

Acţiune: Nutritiv, detoxifiant, sporeşte potenţa sexualã, revigorant si parfumant.

Aloe vera (aloe barbadensis)

Descriere: Aloe vera era cunoscută şi utilizată în diferite afecţiuni cu mii de ani în urmă de către populaţiile din Africa Orientală, Meridională, Africa de Sud şi din zona Mediteraneană. Speciile de Aloe Vera cresc şi în insulele Oceanului Indian. Primele atestate documentare despre Aloe s-au descoperit pe tăbliţele sumeriene. În antichitate planta era atât de importantă, încat Aristotel l-a sfătuit pe Alexandru cel Mare să ocupe insula Socotra, renumită pentru plantaţiile de Aloe, planta fiind necesară tratării rănilor. Însuşi Alexandru cel Mare, rănit de o săgeată, a fost vindecat cu seva stoarsă din plantă. Între 1600-1700 e.n. fermierii spanioli şi olandezi au întemeiat primele plantaţii comerciale pe insulele Barbados şi Curacao. Soluţia fiartă din frunze s-a exportat în principal în Europa.

Ingrediente bioactive: Aloe vera este o plantă cu numeroase frunze suculente, dispuse pe o tulpină lemnoasă. Datorită aspectului său, multe persoane confudă această plantă cu un cactus. Nimic mai gresit, căci ea se înrudeşte cu usturoiul sau ceapa. Extractul obţinut prin concentrarea sucului din frunze, conţine aproximativ 240 ingrediente active: vitamine, substanţe minerale, mono şi poli zaharide, aminoacizi, enzime, etc.

Acţiune: Substanţele active din aceasta plantă penetrează pâna în cele mai adânci straturi ale pielii; acţiunea dezinfectantă, antiseptică, antiinflamatoare; stimularea regenerării celulare (accelerează de 6-8 ori creşterea celulelor noi) acţiune calmantă, analgezică, de întărire a sistemului imunitar; acţiune detoxifiantă, de protecţie împotriva radiaţiilor U-V, biostimulatoare, de regenerare a ţesuturilor lezate, de tonificare, de hidratare, de cicatrizare, antibacteriană.Gel de aloe – are actiune hidratanta si antiinflamatorie, stimuleaza imunitatea locala si diminueaza reactiile alergice.

Albăstrele (centaurea cyanus)

Descriere: Albăstrelele sunt plante ierboase, ce trăiesc 1-2 ani, având tulpina ramificată şi acoperită cu frunze. Frunzele sunt lunguieţe şi adânc crestate, aşezate în mod altern. Din cauza perilor cu care este acoperită, întreaga plantă are un aspect mătăsos, de culoare verde-alburie.
Florile sunt tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de jur împrejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dinţişori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de forma unei pâlnii cu 5 dinţi, cele centrale fiind mai mici. Înfloreşte în lunile iulie-septembrie. O găsim răspândită prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de cereale.

Sinonime: Albăstriţa, Clopoţelul, Corobatica, Floare-vânătă, Floare-de-grâu, Floarea-paiului, Ghioc, Iarba-frigurilor, Măturice, Tataise, Vinetele, Vineţica-de-câmp, Zglăvoc.

Ingrediente bioactive: Florile conţin poliine, poliene, centaurină (cnicină), ciocorină, tanin, mucilagii, cianină, antocianidine, săruri de potasiu, magneziu, etc.

Acţiune: Principiile active din flori au proprietăţi astringente, antiinflamatorii, mai ales în oftalmologie. Florile plantei sunt folosite pentru tratarea ochilor obosiţi, a cearcănelor şi bineînţeles a pleoapelor ridate.

Adzuki (phaseolus)

Descriere: Acest tip de fasole prezintă tulpini şi ramificaţii lungi (circa 3 m), volubile, uşor pubescente. Phaseolus are frunze mari şi flori numeroase, colorate în alb, roz, roşu-corai, grupate în ciorchini cu pedunculi lungi. Este o plantă care creşte foarte repede, viguroasă şi cu înflorire susţinută din iunie până în septembrie.

Ingrediente bioactive: Fasolea japoneză are bobul mic roşu-inchis şi e bogată în proteine, fosfor, potasiu, fier şi vitamina A.

Acţiune: Adzuki sunt apreciate de medicii asiatici pentru valoarea lor terapeutică, în principal stimulator al circulaţiei sangvine.

Kiwi (Actinidia chinensis)

Descriere. În pădurile din care este originară, planta care face kiwi (Actinidia chinesis) poate fi descrisă ca un arbust cu viţe lungi, viguroase şi lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect de arbust căţărător. Adesea un astfel de arbust acoperă o zonă de 3-4,5 m lăţime, 5-7 m lungime şi 2,7-3,6 m înălţime. De aceea, atunci când este cultivată, planta are nevoie absolută de un spalier. În câmp, planta se cultivă pe araci înalţi de 1,7-2 m, legaţi între ei cu sârmă.

Conform unor studii recente, kiwi este fructul cu cele mai multe substanţe nutritive din categoria fructelor importante; de exemplu, kiwi conţine mai multă vitamina C decât o portocală.

Ingrediente bioactive. Seminţele de kiwi sunt cele care încorporează toţi nutrienţii - proteine, minerale, fier, calciu, vitamina E, B6, C, acid folic, magneziu, crom, potasiu, luteină (o substanţă care este apreciată pentru eficacitatea ei în reducerea riscului de apariţie a cancerului, a bolilor de inimă şi în prevenirea cataractei), cupru, (un mineral cu rol vital în procesul de creştere a copiilor pentru că ajută la întărirea oaselor, la dezvoltarea creierului şi la construirea sistemului imunitar).

Acţiune. Kiwi reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.

Jojoba (Buxus chinensis)

Descriere. Aztecii foloseau semintele de jojoba pentru mâncare şi uleiul extras din seminţe pentru uz cosmetic şi pentru tratarea rănilor. Jojoba a primit însă denumirea ştiinţifică de Buxus chinensis dintr-o eroare. Botanistul Link, în călătoria sa în jurul lumii, colecta seminţe şi plante pe care le punea într-un catalog cu o descriere aferentă. Aflat în China, din greşeală a încurcat seminţele de jojoba cu alte seminţe, de aici denumirea de “chinensis”. De fapt jojoba nu e originară din China aşa cum sugerează denumirea sa ştiinţifică.

Ingrediente bioactive. Uleiul extras din fructele de jojoba conţine numeroşi acizi graşi (palmitic, palmitoleic, oleic, gadoleic, erucic, nervonic), dar şi săruri minerale.

Actiune. Ulei de jojoba – se potriveste perfect pielii sensibile a copilului. Creaza la suprafata ei un strat protector, înmoaie pielea, previne deshidratarea. Ceara obtinuta este folosita de localnici pentru a înmuia pielea. Ca si compozitie, ceara de jojoba este apropiata de lipidele epidermei noastre, ceea ce o face sa fie un agent cosmetic de neînlocuit: optimizeaza metabolismul lipidic, reface functiile de protectie ale pielii, o înmoaie, combate oboseala si iritatiile. Are actiune antiiritanta, granulele de jojoba îndeparteaza murdaria si celulele moarte ale tesutului cornos al epidermei pe cale mecanica, combat comedoanele si uniformizeaza suprafata pielii. Produsele cosmetice conţin ulei de jojoba pentru că acesta reduce secreţia de sebum, penetrează rapid în piele şi de aceea nu este potrivit pentru produsele de masaj, în schimb hraneşte epiderma. Este utilizat în tratamentul psoriazisului, eczemelor, dermatitelor. Ajută la tratamentul acneei şi controlează secreţia de sebum la nivelul pielii şi scalpului.