miercuri, 15 februarie 2017
luni, 6 februarie 2017
luni, 5 decembrie 2016
duminică, 4 decembrie 2016
luni, 11 aprilie 2011
Lavanda (Lavandula angustifolia)
Descriere. Numele de lavandă derivă din latinescul lavare, adică a spăla. Florile de lavandă erau folosite în Roma antică pentru a parfuma băile publice, iar armatele romane le foloseau ca dezinfectant.
Ingrediente bioactive. Uleiul de lavandă se prezintă ca un lichid incolor sau slab gălbui, cu miros plăcut şi gust amar, aromat. Componentul principal al uleiului de lavandă este linaloolul care cu cât se găseşte în cantitate mai mare, cu atât conferă calitate uleiului.
Acţiune. Datorită compoziţiei sale chimice, uleiul esenţial de lavandă are acţiune relaxantă, reconfortantă, calmantă, cicatrizantă, antiinflamatoare, având o largă utilizare în industria cosmetică. Este folosit pentru uleiuri de masaj, pentru a calma crampele musculare, în geluri şi spumante de baie, săpunuri, dar şi în produse pentru îmbăierea şi masajul copiilor.
vineri, 18 februarie 2011
Smirna şi aromaterapia
Uleiul esenţial de smirnă are un efect puternic de relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes şi in tratarea multor probme ale pielii: eczeme, dermatite, sau chiar răni uşoare, precum şi pentru indepărtarea infecţiilor fungice ca “piciorul atletului”. In industria parfumurilor şi a uleiurilor aromatice, smirna se foloseşte frecvent in amestec cu coriandru, chiparos, tămaie, extract de muşcată, ienupăr şi paciuli.
Tămaia şi smirna sunt apreciate din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile lor deosebite. In prezent, ele ocupă un loc important in lumea aromaterapiei. In ciuda “varstei” inaintate, aceste substanţe unice au incă un impact puternic in viaţa noastră fizică şi spirituală.
Smirna
Smirna este o răşină brun-roşcată, cu gust amărui, numele său derivand de la cuvantul “murr”, care in ebraică inseamnă “amar”. Se obţine din arbuşti aparţinand familiei Stryacceae, originari din Vietnam şi Indonezia.
La fel ca tămaia, smirna se colectează făcand incizii in scoarţa arbustului. Substanţa gumată rezultată se intăreşte rapid, sub forma unor pietricele galben-inchis, cu nuanţe de roşu. Cel mai des, smirna se găseşte in componenţa mirului, dar se intalneşte frecvent şi in industria parfumurilor.
Smirna are un miros amărui, un pic picant, fiind extrem de preţuită in trecut. Această răşină era folosită, in special, la imbălsămarea morţilor, datorită capacităţii sale de a intarzia degradarea corpului, dar apărea şi in componenţa celor mai scumpe parfumuri. De asemenea, era nelipsită in timpul ceremoniilor religioase. Uneori, din cauza mirosului său amărui, smirna era asociată cu ingerul morţii. Unele legende spun că, atunci cand renaşte, pasărea phoenix pune rămăşiţele celei arse intr-un inveliş din smirnă, de forma unui ou.
Acestei substanţe i-au fost atribuite, de-a lungul timpului, mai multe proprietăţi medicinale. Astfel, smirna era folosită pentru curăţarea rănilor sau pentru tratarea răcelilor, a halitozei şi a infecţiilor fungice. De asemenea, pană la apariţia morfinei şi a altor calmante de acest gen, smirna era folosită şi ca analgezic. In prezent, găsim această răşină in componenţa unor paste de dinţi şi a unguentelor pentru tratarea diverselor probleme dermatologice.
La fel ca tămaia, smirna se colectează făcand incizii in scoarţa arbustului. Substanţa gumată rezultată se intăreşte rapid, sub forma unor pietricele galben-inchis, cu nuanţe de roşu. Cel mai des, smirna se găseşte in componenţa mirului, dar se intalneşte frecvent şi in industria parfumurilor.
Smirna are un miros amărui, un pic picant, fiind extrem de preţuită in trecut. Această răşină era folosită, in special, la imbălsămarea morţilor, datorită capacităţii sale de a intarzia degradarea corpului, dar apărea şi in componenţa celor mai scumpe parfumuri. De asemenea, era nelipsită in timpul ceremoniilor religioase. Uneori, din cauza mirosului său amărui, smirna era asociată cu ingerul morţii. Unele legende spun că, atunci cand renaşte, pasărea phoenix pune rămăşiţele celei arse intr-un inveliş din smirnă, de forma unui ou.
Acestei substanţe i-au fost atribuite, de-a lungul timpului, mai multe proprietăţi medicinale. Astfel, smirna era folosită pentru curăţarea rănilor sau pentru tratarea răcelilor, a halitozei şi a infecţiilor fungice. De asemenea, pană la apariţia morfinei şi a altor calmante de acest gen, smirna era folosită şi ca analgezic. In prezent, găsim această răşină in componenţa unor paste de dinţi şi a unguentelor pentru tratarea diverselor probleme dermatologice.
Tămaia şi aromaterapia
Tămaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune că inhalarea fumului de tămaie ajută la limpezirea minţii, substanţa fiind folosită frecvent pentru rugăciuni şi meditaţie. Tămaia ajută şi la eliminarea problemelor legate de stres, care ne afectează din ce in ce mai mult in aceste zile. O baie fierbinte, cu cateva picături de ulei extras din tămaie, ajută la relaxarea intregului corp. De asemenea, masajul cu ulei esenţial de tămaie, pe faţă şi gat, are un rol important pentru infrumuseţarea pielii, fiind recomandat in special persoanelor cu ten matur.
Cu uleiurile pe bază de tămaie putem trata acneea şi chiar mici arsuri. In general, in componenţa acestor uleiuri intră şi extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir, lemn de sandal, vetiver sau paciuli.
Extractul de tămaie se foloseşte, de asemenea, in industria parfumurilor, datorită calităţii sale de se evapora incet.
Cu uleiurile pe bază de tămaie putem trata acneea şi chiar mici arsuri. In general, in componenţa acestor uleiuri intră şi extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir, lemn de sandal, vetiver sau paciuli.
Extractul de tămaie se foloseşte, de asemenea, in industria parfumurilor, datorită calităţii sale de se evapora incet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)