Smirna

Smirna este o răşină brun-roşcată, cu gust amărui, numele său derivand de la cuvantul “murr”, care in ebraică inseamnă “amar”. Se obţine din arbuşti aparţinand familiei Stryacceae, originari din Vietnam şi Indonezia.
La fel ca tămaia, smirna se colectează făcand incizii in scoarţa arbustului. Substanţa gumată rezultată se intăreşte rapid, sub forma unor pietricele galben-inchis, cu nuanţe de roşu. Cel mai des, smirna se găseşte in componenţa mirului, dar se intalneşte frecvent şi in industria parfumurilor.
Smirna are un miros amărui, un pic picant, fiind extrem de preţuită in trecut. Această răşină era folosită, in special, la imbălsămarea morţilor, datorită capacităţii sale de a intarzia degradarea corpului, dar apărea şi in componenţa celor mai scumpe parfumuri. De asemenea, era nelipsită in timpul ceremoniilor religioase. Uneori, din cauza mirosului său amărui, smirna era asociată cu ingerul morţii. Unele legende spun că, atunci cand renaşte, pasărea phoenix pune rămăşiţele celei arse intr-un inveliş din smirnă, de forma unui ou.
Acestei substanţe i-au fost atribuite, de-a lungul timpului, mai multe proprietăţi medicinale. Astfel, smirna era folosită pentru curăţarea rănilor sau pentru tratarea răcelilor, a halitozei şi a infecţiilor fungice. De asemenea, pană la apariţia morfinei şi a altor calmante de acest gen, smirna era folosită şi ca analgezic. In prezent, găsim această răşină in componenţa unor paste de dinţi şi a unguentelor pentru tratarea diverselor probleme dermatologice.